Categorii
Partea I

Povestea lui Cristian – Începutul

S-a întâmplat să pot cunoaște/urmări povestea lui Cristian de la începutul ei până la punctul pe care l-am putea numi sfârșitul ei.
Mulți l-au întrebat pe Cristian cum a fost, cum s-a întâmplat, dar timpul nu i-a permis să împărtășească mai mult de câteva fărâme din istoria trăită fiecăruia dintre ei.

Oamenii întreabă din diferite motive: unii din curiozitate, mulți din politețe, alții pregătesc terenul unei „discuții serioase” cu întrebări personale, rareori chiar sunt interesați, anticipând sau doar presupunând că la un moment vor putea trece prin aceiași pași prin viața lor.

Și cum lui Cristian, care a fost prins în vârtejul evenimentelor, i-ar fi fost greu să-și spună povestea m-am hotărât să fac eu acest lucru în locul lui.

Abia pe la 20 de ani lui Cristian i-a trecut prin cap gândul că numele lui ar putea avea legătură cu creștinismul. Oamenii pun copiilor lor nume din diferite motive. Unii pentru a onora un sfânt care este sărbătorit în ziua nașterii pruncului sau în acea perioadă, alții în cinstea nașului sau a vreunui bunic, la un moment dat apăruse moda numelor inspirate din personajele din cărți și, mai ales, din filme. Uneori pur și simplu pentru că mamei i-a plăcut când l-a auzit pe undeva sau, în cazul familiilor cu mulți copii, fiindcă s-au terminat toate numele folosite în familie din moși-strămoși.

{……………….}

Tatăl lui Cristian, cel din urmă copil al unui lucrător al câmpului, era profesor de matematică și își dorea ca fiul să-i urmeze calea, așa că din start s-a gândit să îi dea un nume care să rezoneze cu această știință. Și cum avea în bibliotecă un raft întreg cu o colecție din revista „Gazeta Matematică” pasul logic a fost să îi găsească un nume dintre cele aflate în capul listelor rezolvatorilor de probleme.

Erau două care se distanțau în fruntea listei, însă marea problemă era că preotul care urma să-i boteze fiul era extrem de riguros și îi reproșase cuiva care dorise să-i pună două nume copilului lor:
„- De ce are acest prunc două nume: X și Y? Cum îl va striga Dumnezeu la Judecata de Apoi pe X Y? X sau Y? Ați făcut o mare greșeală…”.

Așa că tatăl lui Cristian a trebuit să aleagă doar unul pentru a nu expune [, precum păgânul Sfinx trecătorii,] Divinitatea unei dileme pe care preotul o socotea, fără ieșire.

Au trecut anii, viața lui Cristian s-a scurs lin, precum graficul unei funcții care nu se îndepărta prea mult de linia/axa vieții sale blânde/liniștite, exact așa cum și-a dorit-o și și-o dorea și de care era foarte mulțumit.

În acea toamnă a lui 2019 Cristian era pregătit să plece pentru călătoria vieții sale în Asia, își făcuse o listă cu 12 țări de vizitat în 6 luni. Și pe când naviga pe un site de călătorii să afle în ce zi ar fi începutul pentru un preț bun al zborului inițial s-a trezit că un dinte, un incisiv din partea de jos, a hotărât să-l părăsească, rupându-se aproape de rădăcină.

Vizita la stomatolog nu a fost deloc încurajatoare, nu mai poate fi refăcut, ba chiar dentista i-a sugerat să își scoată toți dinții de jos fiindcă oricum „ei n-o mai duc” mult și în foarte scurt timp vor zbura datorită parodontozei de care Cristian suferea. Știind că de vreo 15 ani fiecare medic îi spunea același lucru, că în un an, doi incisivii vor cădea de la sine, Cristian a amânat vreo 3 săptămâni momentul rezolvării problemelor dentare care între timp s-au agravat, lucrarea din stânga jos dezlipindu-se într-o parte. Vizita în Asia trebuia clar amânată până când nu erau rezolvate aceste probleme.

{……………….}

Și atunci, tocmai când se pregătea să sune pentru o programare la stomatolog, in dimineața zilei de marți, 19 nov. 2019, la ora 10:18 a primit un apel de la un număr care nu figura în agenda telefonică:
– Bună ziua, sunt …., …., ar fi bine dacă ați putea să ajungeți cât mai repede, știu că sunteți la peste 400km, dar ar fi ideal dacă până diseară…